Bine ati venit la TOTAL APIS MELLIFERA

Dulce si sanatoasa, miracol si deliciu al naturii, mierea este alimentul vietii!

albinutele noastre fac „miracole dulci” iar noi le impartim cu dumneavoastra

Prima Pagina | Harta site | Despre noi | Magazin| Servicii| Contact


      Anatomia albinei  
      Fiziologia Albinei  
      Viata familiei de albine  
      Bolile si daunatorii albinelor  
      Organizarea stupinei  
      Baza Melifera  
      Tehnica Apicola  
      Calendar Apicol  
      Echipamente Apicole  
      Galerie Foto  




























poza1
Ce este apicultura?
Apicultura in istorie
Pledoarie pentru apicultura, albine si miere

 

Ce este apicultura?

Apicultura este o ramura a zootehniei care studiaza biologia si tehnologia cresterii si exploatarii albinelor, in scopul obtinerii de productii apicole ridicate si a sporirii productiei de seminte la plantele agricole entomofile. Datorita particularitatilor biologice specifice, albinele furnizeaza omului importante produse, iar prin actiunea de polenizare incrucisata a plantelor entomofile asigura insemnate sporuri de productie la multe culturi agricole.
Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii.Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun: dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtin diverse produse cum ar fi  miere, polen, pastura, ceara, propolis) cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

Apicultura in istorie Sus

Pe parcursul intregii sale existente, omul a vanat cuiburile de albine salbatice si le-a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii si au recoltat miere de la ei cu cel putin 4500 de ani in urma. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 pana in prezent), cunostintele despre apicultura au crescut, ca urmare a cercetarilor efectuate de arheologi, filologi si oameni de stiinta.
Cele mai vechi documente scrise care fac referire la albine si miere sunt tabletele de argila ale culturii mesopotamiene, care dateaza din anii 2700 i.C., unde  mierea este mentionata ca medicament.
Aproximativ 1000 de ani mai tarziu, in Egipt se scria papirusul “lui Ebers”, una din sursele cele mai importante pentru cunoaşterea medicinei egiptene; şi acesta citeaza atat mierea cat şi ceara ca medicamente.
In civilizatia Indu apar de asemenea mierea şi ceara folosite pentru compozitia produselor destinate vindecarii bolnavilor şi se atribuie Azwin-ilor, zeii Soarelui, descoperirea mierii.
In mitologia greaca Jupiter a fost hranit de albinele de pe muntele Ida.
Albinele au recoltat şi au depozitat mierea cu mult timp inainte de aparitia omului pe pamant. Primele urme istorice legate de recoltarea mierii de catre om, dateaza din neolitic sau de la finele paleoliticului, adica de aproximativ 12.000 de ani şi care sunt atestate de o pictura rupestra descoperita in anul 1921 in peştera Paianjenului, de langa Valencia, Spania. Aceasta practica primitiva de recoltare a mierii ce consta in utlizarea unui bat şi a unui recipient pentru obtinerea mierii.
Egiptul este insa locul in care se gasesc primele marturii ale practicarii apiculturii. In Grecia şi in Roma antica insa apicultura era cunoscuta foarte bine. Sclavul insarcinat cu aceasta activitate era numit “apiarus” la romani şi “mellitorus” la greci. In acea vreme, recoltarea mierii se facea prin afumarea stupilor apoi prin taierea fagurilor fara insa a fi luati in totalitate, lasand astfel provizii albinelor. Mierea era apoi lasata in repaus cateva zile pentru a permite ridicarea la suprafata a impuritatilor, dupa care era depozitata in amfore.
Biblia, Talmudul, Coranul, manuscrisele Orientului, scrierile Greciei antice ale Romei antice şi tarile din Orientul Mijlociu, Rusia, tarile slave etc. toate culturile, toate religiile, au laudat, de-a lungul timpului virtutile polenului şi ale mierii ca surse de tinerete veşnica şi o garantie pentru sanatatea oamenilor.
            Albina a fost aleasa de nobili pentru a figura pe blazoanele lor, ca semn de harnicie şi ordine; un astfel de exemplu este cel al lui Urbano al IV-lea. In fiecare teritoriu populat cu albine exista aceeaşi credinta legata de puterile miraculoase ale mierii utilizata atat ca aliment cat şi ca medicament.
Grecii antici o numeau “Nectarul Zeilor”: scriitorii şi invatatii multor civilizatii credeau ca acest nectar este un aliment minune şi depozitarul binefacerilor medicinale.
In Irak, la Nippur, au fost descoperite doua fragmente din ceramica, apreciate ca provenind din anii 2100 – 2000 i.C. Ele sunt considerate a fi cele mai vechi documente referitoare la miere şi ceara scrise in limba sumeriana şi contin un text ce se refera la o reteta de leacuri şi unsori pe baza acestor produse.
In Egiptul antic se folosea multa miere şi ceara de catre preoti in cadrul diferitelor ritualuri. Albina, stilizata, figura in numeroase morminte şi pe statui, ea reprezentand chiar simbolul regelui Egiptului de Jos din anul 3200 i.C. In urma examinarii continutului unor piramide s-a putut constata ca egiptenii conservau fructele in miere, iar pentru imbalsamarea cadavrelor, alaturi de alte substante, se gasea de asemenea mierea şi ceara.
Apiculura in Dacia. 
In ce ne priveşte, existenta unei prime marturii scrise privind apicultura la daci se datoreaza “parintelui istoriei” Herodot (485 – 421 i.C.). Acesta, voind sa mearga in Scitia şi trebuind sa treaca Istrul (Dunarea) a aflat de la tracii de pe malul drept al fluviului ca pamanturile de dincolo de apa nu pot fi calcate cu uşurinta din cauza multimii albinelor care nu dau nimanui indemn sa patrunda pe acele meleaguri. Aceasta informatie trebuie luata in sensul unei marturii privind raspandirea apiculturii in vechea Scitie.·Cercetarile arheologice au demonstrat existenta prisacarilor inca din timpuri stravechi. Afirmatia apare şi in lucrarea Anabassis a marelui istoric grec Xenofon (430 – 355 i.C), care a scris: “hrana getilor consta in primul rand din miere, legume, lapte simplu sau preparat şi foarte putina carne, caci credinta in Zamolxes ii opera.

Pledoarie pentru apicultura, albine si miere Sus

Omul a descoperit mierea si produsele stupului inca din timpuri stravechi si le-a folosit nu numai ca aliment, ci si ca medicament, apicultura fiind practicata din secolul al VII-lea i.Hr.
Mergeti in luna lui august, la marginea padurii, unde cresc milioane de flori salbatice. Inchideti ochii si ascultati: se aud fosnetul vantului printre frunze, cantecul cosasilor imbatati de soare si inca ceva: un zumzet greu, fara oprire, cu abia perceptibile schimbari de ton si de ritm. Este sunetul albinelor care strang fara odihna nectarul de pe flori, pentru a-l transforma in miere.
Mierea este rezultatul unei munci uriase a stupului, care transforma zaharurile gasite pe florile si pe frunzele plantelor intr-o pasta semilichida, cu o compozitie chimica extrem de complexa.
O lingurita de miere contine peste 400 de substante organice, care nu ar putea fi reproduse cu aparatura sofisticata a secolului nostru. Pe langa apa biologica si zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai contine o serie de vitamine, de minerale, de ceruri, de enzime care-i dau o valoare terapeutica uriasa. Pe drept cuvant, putem spune ca mierea este alimentul vietii.
Dintre vitamine, cele mai importante sunt cele din complexul B si, in cantitati ceva mai mici, vitaminele C, A, D si K. La randul lor, mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman, sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati extrem de mici de seleniu, crom si iod. Extrem de important este laptisorul de matca, bogat in hormoni naturali, care favorizeaza regenerarea celulara si normalizarea activitatii unor glande endocrine (gonadele si suprarenalele, in special). Si numaratoarea continua: acizi organici (ajuta in procesul de digestie si asimilare), enzime (stimuleaza procesele de sinteza a vitaminelor in organism, ajuta la metabolismul grasimilor si al proteinelor ori favorizeaza neutralizarea unor toxine).
Mierea este farmacia din borcan. Este darul naturii cules din nectarul florilor parfumate.

 

 

Sus














Stupine si productie

Magazin

Servicii

  • Programul national apicol
  • Sistemul national de numerotare
  • Constultanta fonduri nerambursabile
  • Inscriere membri
  • Carnet stupina

Oportunitati

Supraveghere sanitar-veterinara

Stuparitul pastoral

Evenimente apicole

Legislatie apicola

Adrese utile































Apicultura Online Text text text text